Abuzul de încredere, conform prevederilor Codului Penal, este o infracțiune care vizează nesocotirea încrederii acordate unei persoane în gestionarea unui bun mobil, conform unui titlu și unui scop determinat. Articolul 238 din Codul Penal român definește și reglementează această faptă penală.
Definiție și Elemente Constitutive
Potrivit legii, abuzul de încredere se referă la însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil care a fost încredințat unei persoane pe baza unui titlu și cu un anumit scop. Această acțiune poate fi și refuzul de a restitui bunul încredințat.
Pentru a fi considerată infracțiune, este necesar să existe următoarele elemente:
- Există un titlu sau un acord care conferă încredere sau dreptul de administrare asupra bunului.
- Persoana acuzată a folosit, dispus sau însușit bunul în mod nedrept, în mod contrar scopului sau titlului inițial al încredințării.
- Refuzul de a restitui bunul mobil încredințat poate fi, de asemenea, considerat abuz de încredere.
Titlu și Scop în Încredințarea Bunului
Abuzul de încredere se bazează pe existența unui titlu sau a unei înțelegeri care conferă încredere sau dreptul de administrare asupra unui bun mobil. Acest titlu poate fi o înțelegere scrisă, un contract sau orice alt document care confirmă încredințarea bunului cu un anumit scop. Esențială este coincidența dintre scopul pentru care bunul a fost încredințat și utilizarea reală a acestuia.
Abuzul de încredere. Sancțiuni și Implicații Legale
Potrivit articolului 238 din Codul Penal, abuzul de încredere se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Este important de menționat că acțiunea penală în acest caz se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Această prevedere legală servește drept mecanism de protecție a patrimoniului și a încrederii acordate unei persoane sau instituții. Totodată, reprezintă un cadru de descurajare a acțiunilor care ar putea afecta grav interesele patrimoniale ale altor persoane.
Prejudiciul în caz de abuz de încredere
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, este necesar să existe un prejudiciu, adică o pagubă sau o pierdere cauzată de acțiunea persoanei care a încălcat încrederea acordată. De asemenea, însușirea bunului mobil trebuie să fie nedeclarată sau să fie contrară scopului inițial al încrederii acordate.
Modalități de Restituire a Bunului
În unele cazuri, poate apărea și refuzul de a restitui bunul mobil încredințat. Acest aspect poate fi considerat abuz de încredere, fiind o acțiune care contravine obligației de returnare a bunului conform înțelegerii inițiale.
Acțiunea Penală și Plângerea Prealabilă
Un aspect important în cazul abuzului de încredere este faptul că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Aceasta înseamnă că persoana prejudiciată trebuie să depună o plângere la organele abilitate pentru a declanșa procedurile legale împotriva celui acuzat de abuz de încredere.